| Biserica Ortodoxă Româna |
|
| Părintele Calciu |
|
| | | Sarut mana, parinte!Dorin Tudoran, Ziua, 9 decembrie 2006
-- Noiembrie 2006. Ma aflu in Bucuresti pentru a fi alaturi de mama mea in ultimele ei zile de viata. Aflu ca parintele Calciu este internat la Spitalul Militar si imi propun sa il vizitez.
Pana sa reusesc, trebuie sa ma intorc la Washington. Revin la Bucuresti dupa nici doua saptamani pentru inmormantarea mamei mele. Incerc din nou sa ajung la Spitalul Militar. Aflu ca parintele Calciu s-a reintors in Statele Unite spre a-si lua ramas bun de la familie si enoriasi. Revenit la Washington, aflu ca preotul Calciu ne parasise.  continuare |
| | | Comunicat oficial al familiei parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa cu privire la slujbele din RomaniaAstazi, vineri 24 noiembrie 2006, familia parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, in buna randuiala si cu binecuvantare, va facem cunoscut programul preliminar al aducerii in tara a trupului parintelui Gheorghe Calciu.
Bunul Dumnezeu a randuit ca trupul parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa sa ajunga in Romania, in ziua Sfantului Apostol Andrei, Sfant pentru care parintele nostru a avut o cinste si pretuire deosebita, legandu-l mai multe evenimente de aceasta data. Joi 30 noiembrie 2006, seara tarziu, parintele va sosi in tara dupa care va fi condus de mai multi preoti la Biserica Radu Voda a Seminarul teologic din Bucuresti, unde parintele a fost profesor mai multi ani. continuare |
| | | A doua scrisoare a Parintelui CalciuIubitii mei credinciosi,
"Dumnezeu m-a certat dar mortii nu m-a dat".
Desi eram bolnav nu m-am dus la medic ci am hotarat sa ma duc in tara sa-mi iau ramas bun pentru totdeauna de la preotii mei care mi-au fost elevi la seminar, de la neamurile mele, de la monahii si monahiile pe care iam cunoscut si de la locurile acestea in care am ingropat o comoara de sasezeci de ani de suferinta si de bucurii spirituale.
Eram convins ca nu ma voi mai intoarce in America si ca voi muri aici. M-a bucurat foarte mult valul de simpatie, de dragoste si de rugaciune din partea a sute si mii de persoane care m-au vizitat sau trimis vorba prin altii; si de faptul ca preoti din Bucuresti si din alte provincii ale tarii, inclusiv Bucovina au venit sa ma vada si sa slujeasca Sfantul Maslu aproape zilnic pentru mine. continuare |
| | | Comunicat de presa al familiei Parintelui Gheorghe Calciu Intrarea in Biserica a Maicii Domnului
Marti 21 noiembrie 2006, ora 7 pm
Astazi, la praznicul Intrarii in Biserica a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, va anuntam ca parintele Calciu a trecut din Biserica Luptatoare in Biserica Biruitoare. Durerea ne cuprinde sufletele fiind o mare despartire, dar ne bucuram impreuna cu ingerii de urcarea Parintelui Calciu in ceruri.
Parintele Gheorghe ne-a lasat urmatorul testament pe care familia doreste sa il duca la indeplinire: continuare |
| | | | | Un soldat in straie preotestiArticol aparut in SPECIAL in ziua de Luni, Aprilie 05, 2004
Parintele Gheorghe Calciu este cel care te vindeca de lasitate. Nu cu post si rugaciune, ci prin prezenta sa. Cuvantul si fapta ii confirma legenda de "dusman personal al lui Ceausescu". Cei 21 de ani de inchisoare politica indurati i-au creat o aura care poate trezi demnitatea in fiecare din noi.
Chipul i-a fost imblanzit de rugaciune, dar privirea i-a ramas de luptator. Vorba aspra si gestul repede il tradeaza pe omul de actiune de sub reverenda. continuare |
| | | Un cruciat al secolului XX: Parintele Gheorghe Calciu"Singura şansă de supravieţuire a creştinismului răsăritean este aceea a unui război întru Cuvînt. Soluţia noastră e aceea a lui Calciu-Dumitreasa..."
N. Steinhardt [1]
 I
Pe la începutul anilor ’80, ca tînăr profesor navetist într-o localitate din Sectorul Agricol Ilfov, ori de cîte ori pierdeam "rata", luam cîte-o "ocazie" din dreptul Aeroportului "Băneasa". Într-o dimineaţă, s-a întîmplat să oprească la semnul meu o Dacie cochetă, condusă de un tînăr vioi şi bărbos (lucru mai rar pe vremea aceea, cînd bărbile erau socotite o sfidare la adresa standardului proletar), îmbrăcat în costum de blue-jeans şi încălţat cu saboţi "ultimul răcnet". Din discuţia care s-a legat, pe un strident fond muzical (radioul fiind dat la maximum), am aflat repede şi cu oarecare surprindere că era preot ortodox, dar şi că preoţia e "o treabă rentabilă", dacă "te orientezi" şi nu te apuci să umbli cu "idealisme"… Nu ştiu cîtă teologie cunoştea, dar cu "filosofia vieţii" se mîndrea că e bine pus la punct… L-am privit lung, cu un zîmbet vag, şi am găsit de cuviinţă să tac, mulţumindu-mă să dau ambiguu din cap, la răstimpuri, atît cît să nu par ingrat sau nepoliticos. Tînărul preot perora cu voluptate, făcîndu-mi o întreagă teorie a preoţiei "realiste", pe care el însuşi o întruchipa cu ostentaţie. La un moment dat, îl aud zicînd: "În fond, ce rost are să te baţi ca nebunul cu morile de vînt? Uite, Calciu-Dumitreasa, de exemplu, dacă s-a luat de piept cu toţi, ce mare brînză a făcut? I-a ridicat cineva statuie?"… L-am măsurat cu un amestec de indignare şi buimăceală, apucînd să-l mai întreb: "Dar unde-s statuile martirilor, părinte?"… Ajunsesem. Mi-a înhăţat "cu realism" hîrtia de zece lei şi mi-a spus concluziv: "Asta este!"… continuare |
| | | Simţuri şi puteri necunoscute(...)O viaţă liturgică la fel de aprinsă este înfăţişată în lucrarea aceloraşi Hans-Jurg Stuckelberger şi Ken Becker, ea fiind trăită de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa.
Bun înţeles că ea nu era pe placul paznicilor. Drept care, bătăile se înlănţuiau de la o duminică la alta, ca şi în orice zi de sărbătoare. Timpul trecând şi slujitorul lui Dumnezeu Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, îndărătnicindu-se a se agăţa de speranţa înfăptuirii sale sfinte, până la sfârşit se obişnuiseră şi pristavii cu meteahna lui, împăcându-se cu gândul că era nebun. continuare |
| | | La 40 de ani de la gratierea generala a detinutilor politici din temnitele comunisteDIALOG CU PARINTELE CALCIU
R. C.: Aţi fost, Părinte, un "client" preferat al zbirilor comunişti, ca sa zicem aşa, "de la tinereţe pân’ la bătrâneţe"...
Părintele Calciu: Da, am reuşit sa adun in cârca 21 de ani de temniţa, fara sa ma "cumintesc". Nu aveam mult peste 20 de ani cand am intrat in inchisoare, si nu aveam mult sub 60 cand am fost eliberat ultima oara...
R. C.: Si ati inceput cu ce a fost mai greu: Pitestiul! S-a incetatenit sintagma "iadul de la Pitesti". Cum e sa treci prin iad, in carne si oase, dar nu pazit de Vergiliu, ca Dante, ci tortionat de Turcanu? continuare |
| | | Moastele sfintilor si puterea lorClaudiu Tarziu, Formual AS
"Daca exista persoane care cred ca moastele fac bine, nu Dumnezeu Insusi, inseamna ca au cazut intr-un exces, foarte aproape de idolatrie"
Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n. 1925, Mahmudia, Tulcea) este un simbol al verticalitatii romanesti si un duhovnic pretuit. Sfintia Sa a fost printre acei slujitori ai altarului care s-au opus demolarii bisericilor de catre regimul comunist. A fost arestat prima data, pe motive politice, in mai 1948, pe cand era student la medicina in Bucuresti. A trecut prin iadul "reeducarii" de la Pitesti si a supravietuit miraculos regimului de exterminare la care a fost supus. Gratiat in 1964, odata cu toti detinutii politici, a absolvit Facultatea de Litere si apoi pe cea de Teologie. Preot si profesor la Seminarul Ortodox din Bucuresti, a fost arestat din nou, in 1977, pentru ca a protestat impotriva daramarii bisericilor. Condamnat la 10 ani de inchisoare, pe 4 mai 1979, a fost eliberat la 20 august 1984, in urma interventiei SUA. Ulterior a fost silit sa plece in exil in America, unde traieste si azi. continuare |
| | | Papa Ioan Paul II accepta evolutia (*Pr.Gh.Calciu Dumitreasa
Conform unui articol publicat de Washington Post, Vineri, 25 octombrie 1996, pagina A1 - A14, adunarea anuală a Academiei Pontificale de Stiinte s-a întrunit miercuri, 23 octombrie 1996, la Vatican, spre a pune la curent curia papală cu ultimele descoperiri ale stiintei. Această adunare anuală a Academiei întruneste cei mai mari savanti ai lumii, catolici si necatolici, multi dintre ei laureati ai Premiului Nobel. Tema principală a acestei întruniri a fost originea si evolutia vietii. Cu această ocazie, Papa a transmis un mesaj către membrii întruniti ai Academiei în care afirmă că ultimele cercetări stiintifice dovedesc că problema evolutiei este "mai mult decît o simplă teorie". continuare |
| | | Pr. Calciu: "Biserica trebuie sa faca politica" Parintele Gheorghe Calciu se raporteaza, în toate demersurile sale de angajament public, cu precadere la tineri. Mesajul sau crestin este indisolubil legat de mesajul national, în duhul cel mai pur al traditiei ortodoxe.
Am încercat sa obtinem de la Parintele Gheorghe Calciu un diagnostic duhovnicesc la criza societatii românesti de azi. În acest sens, am identificat cîteva dintre posibilele cauze ale crizei pe baza carora am formulat mai multe întrebari. A rezultat un interviu atipic.
- Parinte, ati fost dintotdeauna preocupat de tineret, de problemele sale si de menirea sa. Cum va apare astazi tineretul român? Mai putem vorbi de o "generatie noua" - în sensul ca aceasta este coagulata de un ideal comun, de o credinta?
- Fireste, nu putem vorbi astazi de o noua generatie, dupa cum nici generatiile noi din trecut nu ar putea renaste în chip identic cu ele de atunci. continuare |
| | | Nou cuvânt către tineriParintele Gheorghe Calciu Dumitreasa
HRISTOS A ÎNVIAT ÎN INIMA TA!
 În Postul Mare al anului 1978, pe cînd era profesor la Seminarul Teologic din Bucuresti, preotul Gheorghe Calciu, fost detinut politic (1949-1964), a tinut în Biserica Radu-Vodă (sau pe treptele acesteia, cînd superiorii au înteles să i-o închidă), în fata elevilor seminaristi si a multor studenti de la institutele de învătămînt superior din Capitală ("calcistii"), sapte predici de un mare curaj mărturisitor (s-a putut vorbi de "demersul aproape sinucigas al predicilor incendiare rostite de Părintele Calciu-Dumitreasa" - Sorin Dumitrescu, în Transilvania, 1-2/1992, p. 17) împotriva demolatorilor de biserici si de constiinte. Fronda deschisă cu regimul comunist a dus, în cele din urmă, la arestarea si condamnarea sa (10 mai 1979). Eliberat sub presiunea forurilor internationale la 20 aprilie 1984, este silit să părăsească tara, stabilindu-se cu familia în Statele Unite, unde i se acordase cetătenia de onoare. Traduse si mediatizate în mai multe limbi străine, în tară predicile acestea au circulat "pe sub mînă" înainte de 1989, iar după aceea au fost publicate în mai multe periodice postdecembriste. În 1996, la Editura Anastasia, au fost editate si în volum, sub titlul Sapte cuvinte către tineri. continuare |
| | | Despre PiteştiProf. Gh. Calciu-Dumitreasa
Sunt oameni pe care destinul i-a cruţat: viaţa lor a fost lipsită de înjosiri şi degradări, rănile lor au fost superficiale şi s-au vindecat, cicatricele nu se mai văd. La sfârşitul vieţii, încrucişându-şi mâinile pe piept îşi vor da duhul uşor şi sufletul lor va fi dus la cer de îngerul Domnului.
Noi însă, această generaţie de martirizaţi de la Piteşti, noi purtăm în suflet cele mai nevindecate răni şi care strigă: "Nu mă atinge!" Pentru noi Piteştiul este un coşmar pe care-l purtăm ca pe un spin veşnic viu în carnea duhului nostru. Şi, asemenea Sfântului Pavel, ne rugăm-şi nu numai de trei ori-ca Dumnezeu să ni-1 înlăture; dar el rămâne mereu viu şi dureros şi duhul îndurerat strigă: "Nu mă atinge!". continuare |
| | | Cazul Tanacul, o prevenire şi o denunţareParintele Gheorghe Calciu Dumitreasa
Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este întâmplător. Intâmplarea, pentru noi, se cheamă Providenţă divină, iar aşa zisul destin se cheamă Dumnezeu. Vouă însă toţi perii capului vă sunt număraţi (Mt. 10 : 30). Să căutăm, de fiecare dată, în spatele lucrurilor lumii, raţiunile divine ale întâmplărilor.
Din când în când îmi reîmprospătez lectura autorilor români. Văzând cazul Tanacu în presă şi pe internet, văzând sfânta mânie a presei ignorante în orice problemă teologică şi lipsa de curaj a unor ierarhi sau a purtătorilor lor de cuvânt, precum şi imixtiunea «intelectualilor» şi a oamenilor politici, ştiutorii a toate şi judecători fără pată, mi-am adus aminte de o fabulă a lui Grigore Alexandrescu, Ursul şi Vulpea. Cele două animale vorbesc despre nedrepţile împăratului Tigru, ursul, cu înţelepciunea lui «dulce», era nemulţumit că Tigrul întâi judecă animalele şi apoi le sugrumă. Când el (ursul) va fi instalat la putere va stârpi abuzul şi tâlhăria (nu vă aminteşte fraza aceasta de discursurile politice privind abuzul şi tâlhăria în gura urşilor moderni). Si cum vei face? întreabă vulpea. Ursul răspunde: Noi o să-i sugrumăm şi-apoi îi judecăm. continuare |
|
 |
|
