| Atitudini |
|
| Denunţarea Tratatului cu Ucraina |
EXPUNERE DE MOTIVE
la Legea pentru ratificarea Tratatului între România şi Ucrainaprivind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră, semnat la Cernăuţi la 17 iunie 2003
La data de 17 iunie 2003, la Cernăuţi, Preşedintele României, domnul Ion Iliescu, şi Preşedintele Ucrainei, domnul Leonid Kucima, au semnat Tratatul între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră. Negocierile pentru încheierea Tratatului privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene au fost iniţiate în anul 1998, în urma încheierii Tratatului cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina(Tratatul politic de bază), semnat la Constanţa, la 2 iunie 1997, şi ale Acordului conex acestuia, încheiat sub formă de schimb de scrisori ale miniştrilor afacerilorexterne ai celor două state, documente care cuprindeau dispoziţii referitoare la angajamentul celor două părţi de a încheia un tratat privind regimul frontierei de stat şi un acord pentru delimitarea platoului continental şi zonelor economice exclusive din Marea Neagră ale celor două state.
În ceea ce priveşte Tratatul privind regimul frontierei de stat, cele douădocumente încheiate în anul 1997 cuprind prevederi referitoare la obligaţia celor două state de a încheia un nou tratat pe baza principiului succesiunii statelor, conform căruia, proclamarea independenţei Ucrainei nu afectează frontiera existentă între România şi Ucraina, astfel cum este definită şi descrisă în Tratatuldintre Guvernul R. P. Române şi Guvernul U.R.S.S. privind regimul frontierei de stat româno-sovietice din 1961, precum şi în toate documentele de demarcare corespunzătoare, în vigoare la 16 iulie 1990, data adoptării Declaraţiei privind suveranitatea de stat a Ucrainei (art. 2 din Tratatul politic, art. 1 din Acordul conex).
Din anul 1998 până în prezent au avut loc 19 runde de negocieri, discuţiile desfăşurându-se simultan, atât pe tema Tratatului privind regimul frontierei, cât şi pe tema Acordului de delimitare. Ultima rundă de negocieri, desfăşurată la Kiev, la 13 iunie 2003, a fost dedicată exclusiv parafării textului Tratatului privind regimul frontierei de stat. Textul convenit corespunde principiilor dreptului internaţional şi obligaţiilor asumate de cele două state prin instrumente bilaterale şi multilaterale la care participă. Tratatul reglementează un regim al frontierei modern, în conformitate cu standardele Uniunii Europene, având în vedere şi faptul căfrontiera româno-ucraineană va deveni în curând frontiera externă estică a UniuniiEuropene şi este deja frontiera răsăriteană a NATO.
De asemenea, Tratatul cuprinde prevederi referitoare la adaptarea aplicării sale în funcţie de acquis-ul comunitar relevant al Uniunii Europene.
În acelaşi timp, Tratatul oferă celor două părţi garanţii referitoare la eventuale corectări ale traseului frontierei, în funcţie de evoluţiile obiective dinzonele de frontieră, fluvială şi maritimă. Astfel, în ceea ce priveşte ultimul punct al frontierei maritime, se prevede posibilitatea modificării poziţiei acestuia în funcţie de eventuale transformăriobiective din regiune, astfel încât marea teritorială a ambelor state să aibă în permanenţă o lăţime de 12 mile marine, conform dreptului internaţional (Convenţia de la Montego Bay din 1982 privind dreptul mării).
De asemenea, prin Tratat se înfiinţează o Comisie mixtă de frontieră, având ca atribuţii, printre altele, verificarea periodică a traseului frontierei de stat şi întocmirea, pe baza rezultatelor acestor verificări, a unor noi documente de demarcare a traseului frontierei, în conformitate cu prevederile art. 1-4 din Tratatulprivind regimul frontierei de stat româno-sovietice din 1961. Referirea la dispoziţiile respective din Tratatul din 1961, care reglementează modul de corectare a frontierei fluviale în funcţie de modificările naturale care ar putea apărea, pe baza regulii menţinerii frontierei pe mijlocul şenalului navigabil principal - pe apelenavigabile - şi, respectiv, pe mijlocul pânzei de apă - pe apele nenavigabile, asigură respectarea intereselor părţii române cu privire la regimul juridic al corectării frontierei în cazul unor astfel de evoluţii morfologice naturale.
De asemenea, la articolul 1 din Tratat se precizează că frontiera nu se va modifica fără acordul părţilor, ceea ce corespunde cu Actul final al CSCE de la Helsinki din 1975.
În acelaşi timp, în conexiune cu problematica delimitării spaţiilor maritime, încheierea Tratatului ar permite părţii române sesizarea unilaterală a Curţii Internaţionale de Justiţie pentru delimitarea spaţiilor maritime, în cazul în care negocierile bilaterale pe această temă nu ar duce la rezultate satisfăcătoare într-un interval de timp rezonabil. Din raţiuni economice evidente, interesul principal al părţii române este reprezentat de finalizarea cât mai rapidă a procesului de delimitare a platoului continental şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră. În acest context, o eventuală sesizare a Curţii Internaţionale de Justiţie în problematica menţionată ar putea prezenta avantajul obţinerii unei soluţii echitabile, în deplină conformitate cu dreptul internaţional. Dată fiind legătura care ar putea fi invocată de partea ucraineană între Tratatul privind regimul frontierei de stat şi procesul de delimitare a platoului continental şi zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră, cu ocazia semnării, partea română a transmis părţii ucrainene următoarea declaraţie:
"Partea română îşi exprimă speranţa că semnarea astăzi, la Cernăuţi, decătre preşedinţii celor două state, a Tratatului dintre România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră va impulsiona negocierile româno-ucrainene privind delimitarea platoului continental şi zonelor economice exclusive ale celor douăstate în Marea Neagră, astfel ca şi Acordul dintre Guvernul României şi Cabinetul de Miniştri al Ungariei privind delimitarea platoului continental şi zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră să poată fi semnat în cel mai scurt timp.
În acelaşi timp, partea română doreşte să-şi reitereze poziţia potrivit căreia nici o prevedere a Tratatului privind regimul frontierei de stat, inclusiv menţionarea coordonatelor geografice ale ultimului punct al frontierei româno-ucrainene, nu afectează procesul de delimitare a spaţiilor maritime şi nu prejudiciază asupra soluţiilor acestui proces."
Faţă de cele prezentate mai sus, Parlamentul României a adoptat Legeapentru ratificarea Tratatului între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră, semnat la Cernăuţi la 17 iunie 2003. "
(http://www.cdep.ro/proiecte/2004/000/60/0/eml_pl060_04.pdf) |
| | | Tratatul dintre România si Ucraina in actualitateGheorghe Gavrilă Copil
Când şi poate înceta valabilitatea acest tratat?
Articolul 27
Prezentul Tratat se încheie pe termen de 10 ani. Valabilitatea lui se prelungeşte automat pe perioade de câte cinci ani, dacă nici una din părţile contractante nu va încunoştinţa în scris cealaltă parte despre intenţia de a-l denunţa, cu cel puţin un an înaintea expirări perioadei de valabilitate respective.
Tratatul a fost parafat la Kiev, de către miniştri de externe ai României şi Ucrainei, la 3 mai 1997, a fost semnat de preşedinţii celor două ţări, la Neptun, la 2 iunie 1997, iar la 14 iulie 1997 apare legea 129, de ratificare.  continuare |
| | | România trebuie să denunţe tratatul cu UcrainaDe lumea lume, atunci când una din părţi nu respectă clauzele unui contract, cealaltă parte are dreptul să declare caduc acel contract. Lucru valabil chiar şi în căsnicie, atunci când survine divorţul. Prevedere elementar oportună şi în cazul tratatelor politice internaţionale. De altfel, normele de drept internaţional au la bază vechea tradiţie din domeniul dreptului penal şi civil. Orice tratat politic a devenit nul atunci când una din părţi încalcă prevederile documentului.
Observaţia este aplicabilă şi pentru Tratatul politic de bază dintre Ucraina şi România, semnat de preşedinţii Leonid Kucima şi Emil Constantinescu, în 1997.
Inutil să mai amintim că este vorba de cel mai ruşinos act politic din istoria românilor. Fără nici o presiune politică străină, fără nici o condiţionare politică din partea Uniunii Europene şi a Alianţei Nord-Atlantice, Emil Constantinescu semna, în palatul lui Ceauşescu de la Neptun, acest document care ne-a produs enorme deservicii. Deşi România nu era ameninţată de trupe străine, preşedintele ei renunţa de jure la nordul Bucovinei, la ţinutul Herţa, la Hotin, la sudul Basarabiei şi la Insula Şerpilor.
Pentru unii politicieni de dreapta, care au refuzat să voteze tratatul, deşi ai lor se aflau la guvernare, ratificarea acelui document în Parlament a fost un coşmar.
Ion Iliescu a lipsit şi el de la votul din Senat. Detalii sugestive cu privire la prestaţia lui Adrian Severin sau Petre Roman se pot vedea în cartea profesorului Tiberiu Tudor. În 2003, Ion Iliescu a mers mai departe cu "pretinia" faţă de Ucraina şi a semnat tratatul de frontieră, prin care, practic, reconfirmă graniţele impuse de sovietici. continuare |
|
| Articole, Opinii, Link-uri | |
|
