| Martiriul Românilor |
|
| Ţiganca, Basarabia |
Morminte fara cruci
In Basarabia exista aproximativ 200 de cimitire - de fapt, gropi comune sau locuri neimprejmuite, paraginite, fara cruci - in care au fost aruncate unele peste altele si acoperite superficial cu pamant, trupurile a zeci de mii de soldati romani care au cazut in timpul celui de-al doilea razboi mondial pentru eliberarea Basarabiei.
Uitatati de patria mama - care protejeaza doar mausoleul călăilor comunisti din Parcul Carol sau momumentele "eroilor sovietici" care au masacrat neamul românesc - uitati de Basarabia, adevaratii eroi ai neamului nu-si pot gasi odihna vesnica; ploile le scot mereu la iveala osemintele. | 
(Foto: Ziarul de Garda) |
"OSTASI, Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre. [...]
Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.
Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.
OSTASI, Izbanda va fi a noastra. La lupta. Cu Dumnezeu inainte!"
Urmând Ordinul de zi privind inceperea participarii la razboiul antibolsevic, trimis in 22 iunie 1941 catre armata româna, de comandantul acesteia, generalul Antonescu, in aceeasi noapte trupele românesti au trecut Prutul.
"Sub numele de «Batalia de la Tiganca» se intelege ansamblul luptelor grele date de Corpul 5 Armata Roman in intervalul de la 22 iunie pana la 16 iulie, cu partea culminanta intre 4 si 12 iulie, pentru fortarea liniei Prutului in sectorul Falciu-Bogdanesti si cucerirea zonei fortificate de pe malul opus al raului, cu centrul tactic in satul Tiganca. (...) Sectorul era bine aparat de rusi; probabil ca in planul strategiei sovietice aici era proiectatul ax de patrundere in Moldova. Configuratia geografica a regiunii de atac era nefavorabila pentru romani.(...) Tot sectorul rus era impanzit de linii de rezistenta, alcatuind un sistem de intarituri de tipul asa-numitelor «cazemate improvizate» sau «adaposturi intarite»". Citim, de asemenea, ca avantajul asezarii strategice a sovieticilor era amplificat de caracterul mlastinos al luncii Prutului, care ingreuna foarte mult deplasarea in teren a trupelor romane. In opinia istoricului a contat mult si conceptia de lupta a comandantilor romani, care au dat semnalul trecerii Prutului pe 22 iunie 1941. "Conceptia comandantului Corpului 5 Armata Roman de a da in acest loc atat de dezavantajos o batalie de fortare a trecerii Prutului, sub focul inamicului, a fost criticata de tehnicienii militari ca fiind o greseala grava. S-au adaugat la aceasta greseala de conceptie si altele in executarea operatiei, printre care si defectuosul dispozitiv al artileriei cu chesoanele si caii printre piese. Toate acestea au concurat sa faca din batalia de la Tiganca o operatie foarte costisitoare in vieti omenesti". (Constantin Kiritescu - "Romania in al II-lea razboi mondial" )
Trecerea Prutului si impingerea rusilor catre Nistru (19 iulie 1941) au costat scump: martori ai evenimentelor spun ca, de atatia morti cazuti in albia raului, apele Prutului au iesit pe camp, iar trupele romane ramasesera fara ofiteri, acestia fiind ucisi de focul inamic. Au cazut mii de ostasi romani. A fost cea mai mare jertfa a Armatei Române.
"Se trăgea nebuneşte. Soldaţii cădeau ca seceraţi. Apa Prutului era roşie de atâta sânge. La mici distanţe, pe Prut se formaseră poduri din trupurile ostaşilor români împuşcaţi de sovietici. Pentru că era în mijlocul verii, aerul din împrejurimi era îmbâcsit cu putoare de cadavre..."
Cruzimea sovietica a depasit orice imaginatie. "La 27 iunie, compania locotenentului Ştefan Luncaşu executase o incursiune la est de Prut, în zona localităţii Hănăşeni (circa 10 km sud de Leova). Compania a intrat într-o ambuscadă şi toţi ostaşii, chiar cei răniţi au fost ucişi până la unul. Comandantului companiei i s-a retezat capul, care a fost înfipt în baioneta unei arme aşezată vertical, cu patul îngropat în pământ. Capul nefericitului ofiţer a fost îndreptat cu faţa spre noi, inamicul vrând prin aceasta să ne înfricoşeze…" (General de brigadă (r) Ion St. Dăscăleseu, pe front locotenent, comandantul companiei de comandă a Regimentului 2/9 vânători gardă din Divizia L gardă).
Eroii neamului au fost inhumati, la gramada, in gropi comune: la Cania, Iepureni si Stoianovka. "Îi aduceau cu căruţele de pe deal, recruţii au făcut tranşee şi puneau câte trei rânduri de soldaţi - un rând de corpuri, o foaie de cort şi-apoi var, alt rând de soldaţi şi tot aşa - o parte cu capul la vale, altă parte, la deal." Dupa indepartarea frontului, s-a imprejmuit un cimitir, s-au plantat cruci si s-a inaltat un monument. Cele din Iepureni si Stoianovka au fost profanate in perioada regimului bolsevic. Pe mormintele lor, autoritatile sovietice au ridicat o ferma de vaci , care a fost lovită de fulger şi a ars, pe urmă a fost o fermă de porci şi-acum e o stână de oi.
La Stoianovka, unde locuiesc bulgari, stramutati pe acele pamanturi imediat dupa 1900, exista 14 gropi comune, in care odihnesc (dupa unele estimari) aproximativ 12.000 de soldati. Atunci, in 1941, soldatii au fost ingropati, dar "Apoi, in '44, nu? Bulgarii din Stoianovka o netezit cu tractorul si o facut acolo ferma de porci"; azi e o stana de oi.
Parintele Nifon Ilie si parintele Casian, veniti de la Manastirea Neamtului, locuiesc de cativa ani intr-un vagon de marfa, la marginea satului, hotarati sa nu plece pana cand nu vor amenaja cimitirul, in ciuda opozitiei furibunde a bulgarilor. Părintele Nifon doarme într-un sicriu şi le explică vizitatorilor de ce o face: "Ei n-au putut să doarmă în unul de ăsta, au fost aruncaţi ca animalele în gropi. Ca drept creştin, am spus: îmi iubesc morţii şi vreau să mă rog pentru ei. Când plouă, bagă oile şi se face de nu putem trece, e numai noroi. Dacă vreţi, luăm un hârleţ şi vă arătăm cum scoatem oasele, sunt la suprafaţa pământului. Nu plecăm de aici, că strigă aceia ca să-i ajutăm. Dacă n-or striga ei, o să strige pietrele, norii".
La Cania, soldatii au fost ingropati intr-o imensa groapa comuna, lunga de vreo suta de metri si lata de vreo 40, in care au fost aruncati, de-a valma, cateva mii de ostasi romani pe cite 3 randuri, acoperiti cu var.
Cu 7 ani in urma, Mitropolia Basarabiei a deschis prima parohie si a fost sfintit locul pentru ridicarea primei biserici de pe aceste meleaguri, cu hramul Sfantului Dumitru si al Tuturor Sfintilor Romani.
Mitropolia Basarabiei, bazandu-se si pe sprijinul Patriarhiei Romane, a luat initiativa de a ridica o catedrala a carei piatra de temelie a fost pusa in anul 2000.
La 19 Octombrie 2003, un sobor de preoti ai Mitropoliei Basarabiei, in frunte cu IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop de Chisinau, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor, si PS Casian Craciun, Episcop al Dunarii de Jos, precum si Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, au sfintit piatra de temelie a viitoarei Biserici-Mauzoleu din localitate.
Numita deja "Catedrala Oaselor", va fi inaltata cu sprijinul integral al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de peste Hotare din cadrul Guvernului României. Subsolul bisericii va fi o necropola, in care vor fi aduse osemintele ostasilor cazuti.
Dupa zidirea locasului, se mai intentioneaza constructia unui complex muzeistic, unde, pe lespezi de piatra, vor fi gravate numele celor care s-au jertfit pentru libertate.
Preotul paroh din Cania, Vasile Burduja, din Tiganestii lui Petre P. Carp, din judetul Iasi, se zbate din 1993 pentru ridicarea acestui sfant locas; venit ca preot paroh, in 1994 i s-a ridicat viza fiind alungat de auttoritati; de atunci, sta cu viza turistica pe care si-o prelungeste la 90 zile.
O mentiune aparte pentru domnul Neculai Popa, care s-a implicat cu toata fiinta in actiunea de cinstire a eroilor neamului.
la 25 Octombrie 2004 - ZIUA ARMATEI ROMANE, pe Dealul Martirilor de la Tiganca-Basarabia s-a sfintit Troita adusa din inima Ardealului, de Asociatia Culturala "România din inima mea" din Bistrita-Nasaud, reprezentata de ziaristul Florin Sasarman, troita pe care a fost scrisa inscriptia: "Libertatea se cucereşte cu jertfă de sânge. Din partea românilor cu suflet". (GID) |
| | | | 22 iunie 1941 - Incepe eliberarea BASARABIEI
...13 fotografii din arhiva Dlui Prof. Dr. Nicolae Constantinescu,
Membru al Academiei de Medicină din România
... In noaptea de 22 iunie 1941, pe o ploaie torentială, armata română trecea Prutul, urmând Ordinul de zi al comandantului Ion Antonescu:
"OSTASI,
Va ordon: treceti Prutul !
Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.
OSTASI,
Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor.
Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc.
OSTASI,
Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la Dumnezeu.
Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.
Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.
OSTASI,
Izbanda va fi a noastra. La lupta.
Cu Dumnezeu inainte !
Comandant de capetenie al Armatei:
Generalul ANTONESCU
22 iunie 1941"
Peste 71.000 de militari români au căzut în Razboiul de Reintregire a Ţării, pornit in zorii zilei de 22 iunie 1941 si sfârsit tragic la 23 august 1944, act ce a trimis in lagarele de exterminare sovietice 114.000 militari romani, facuti prizonieri de razboi ai Armatei Rosii.  continuare |
| | | | Inaugurarea Cimitirului Ostasilor Români de la Tiganca, 1 iunie 2006Joi, 1 iunie 2006, Majestatea Sa, Regele Mihai I al Romaniei, a trecut Prutul si a inaugurat cimitirul ostasului roman de la Tiganca, in Basarabia de Sud.
De Ziua Inaltarii Domnului, la Tiganca, in Basarabia de Sud, a fost inaugurat cimitirul militar al ostasilor romani cazuti pentru recucerirea Basarabiei de la ocupantul sovietic in iulie 1941. La manifestarea a participat Magestatea sa Regele Mihai I al Romaniei, Ministrul apararii al Romanei, reprezentanti ai Presidentiei, Guvernului si Parlamentului Romaniei, veterani ai Armatei Romane si oficialitati din RM.
Mii de romani din toata Basarabia au venit inca de dimineata la Tiganca pentru a-si cinsti eroii si pentru a-l saluta pe Rege, Comandantul suprem al Armatei Romane in cel de al doilea razboi mondial. |  |
La aparitia Regelui si a oficialitatilor romane mii de oameni au scandat "Traiasca Regele!", "Traiasca Romania Mare!", "Traiasca, traiasca, traiasca si-nfloreasca, Moldova, Ardealul si Tara Romaneasca!". A urmat o slujba de pomenire oficiata de un sobor de preoti in frunte cu IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei. La serviciul divin a participat si PS Casian, episcopul Galatului.
(VoceaBasarabiei.com, 1 iunie 2006) continuare galerie foto |
| | | Luptele de pe capul de pod Cania, Stoeneşti şi TigancaTimpul, 2 IUNIE 2006, NR.421
Din amintirile participanţilor la operaţiunile militare
Sergent-major (r) Ioan Negrea, pe front fruntaş în compania 12, batalionul 3 al Regimentului 6 dorobanţi gardă "Mihai Viteazul" (Divizia l gardă):
Lupte grele s-au dat pentru cucerirea localităţii Ţiganca. Inamicul dezlănţuise un bombardament de artilerie care a oprit înaintarea companiei noastre, comandată de căpitanul Sima. În scurt timp ruşii au contraatacat şi ne-au silit să ne retragem…
continuare |
| | | | | | | Regele Mihai, prima data la Chisinau, dupa ocuparea BasarabieiZiarul de garda, 29 May, 2006
La 1 iunie, de ziua Inaltarii Domnului, Ziua Eroilor, la romani, va avea loc inaugurarea Cimitirului Romanesc de Onoare de la Tiganca.
Potrivit unui comunicat de presa al Ambasadei Romaniei la Chisinau, din delegatia oficiala romana, care va participa la ceremonii, vor face parte Maiestatea Sa Regele Mihai, Principele Radu de Hohenzollern-Veringen, dl Teodor Atanasiu, ministrul Apararii nationale al Romaniei, dl Sergiu Tudor Medar, consilier prezidential pentru aparare si securitate nationala, si dl Marius Balu, secretar de stat si sef al Departamentului pentru Relatii cu Parlamentul, Armonizare Legislativa si Relatii Publice. continuare |
| | | Tacerea regeluiZiarul de Garda, Nr. 87 (8 iunie 2006)
Dupa 61 de ani de la incheierea celui de-al II-lea Razboi Mondial, Cimitirul Eroilor Romani de la Tiganca a fost reconstruit si inaugurat la 1 iunie, de Ispas, de Ziua Eroilor, in prezenta oficialilor statului roman, a unui sobor de preoti si a unui impresionant numar de oameni, veniti din mai multe localitati ale R. Moldova si ale Romaniei sa-i cinsteasca pe eroi si sa-l vada pe rege.
In acea zi, pentru prima data in ultimii 65 de ani, comandantul suprem al Armatei Romane din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, vizita campurile de lupta de pe atunci, inchinandu-se memoriei celor cazuti.
Toloaca de la Tiganca devenise, pentru cateva ore, una a tuturor romanilor, chiar daca, timp de 60 de ani, acest loc fusese marcat de ura si uitare. continuare |
| | | Bătălia de la ŢigancaConstantin I. KIRIŢESCU, Timpul, 2 IUNIE 2006, NR.421
…ÎN NOAPTEA DE 22 IUNIE, pe o ploaie torenţială, echipele de voluntari din Regimentul "Mihai Viteazul" au atacat prin surprindere podul din faţa Fălciului, au traversat apa Prutului - unii înot, alţii în bărci - şi au început atacul poziţiilor sovietice fortificate din luncă şi de pe înălţimile vecine, în mijlocul vijeliei de tunuri şi de branduri. Un alt batalion de asalt a atacat podul de cale ferată de la Bogdăneşti, cucerindu-l.
continuare |
| | | La Tiganca, Regele a comemorat Ziua Eroilor RomâniTimpul, 2 IUNIE 2006, NR.421
La ora când am sosit, la faţa locului se adunase o mulţime de oameni din satele şi raioanele învecinate. Bătrâni şi bătrâne, martori oculari ai tragicelor zile de la început de iulie 1941, au prins a-şi depăna amintirile despre eroismul şi dârzenia ostaşilor români, când dealul Epurenilor se transformase într-un lac de sânge. Aici, pe capul de pod de la Ţiganca, din preajma satului Stoeneşti, au căzut cu moarte de erou 1020 de ostaşi români. continuare |
| | | "Pe şoseaua din Tiganca, curgea sângele ca apa..."Timpul, 2 IUNIE 2006, NR.421
Stimată redacţie! Sunt o persoană în vârstă, am peste 70 de ani. Citesc TIMPUL aproape de când a apărut. Abonez ediţia TIMPUL de vineri, din trei în trei luni, pentru că aşa-mi pot permite din biata mea pensie.
Citind articolele "Osuarul de la Ţiganca", "Un român din America a venit să ne viziteze" din 3 octombrie 2003, la fel, "Pelinul amar, oasele şi ruşinea de la Ţiganca" din 9 iulie 2004, "Doi monarhi aflaţi departe de cele lumeşti…" şi ultimul material, în care scrieţi că se restabileşte acest cimitir, am hotărât să-mi scriu "Amintirile din copilărie", legate de acest subiect.
Eram în clasa a III-a la români, învăţătoare ne era doamna preoteasă Zinaida Busuioc, soţia lui Sosipatru Busuioc, preotul comunei Ţiganca. Ca acuma îmi amintesc, de Ziua Eroilor, care se sărbătoreşte de Ispas, dna învăţătoare ne-a dus în excursie la acest cimitir. continuare |
| | | | La Tiganca : Parastas in memoria ostasilor romaniNovopress Chisinau, 6 mai 2006
 | Sambata 6 mai 2006, la Tiganca s-a slujit un parastas in cinstea celor peste 20 000 de soldati romani inmormantati intr-o groapa comuna, din aceasta localitate, in perioada celui de al doilea razboi mondial. A fost adusa o troita imensa din stejar, fabricata de catre mesterii maramureseni, care va fi instalata pe teritoriul complexului.
Complexul memorial va fi inaugurat la 1 iunie 2006, urmand a se construi si un complex monastic, care va constitui un important centru cultural si spiritual. |
galerie foto |
| | | "Tiganca, un cap de pod istoric"de Iulia Scutaru
Daca ar fi sa se intocmeasca o harta a localitatilor unde romanii au dat batalii mari, decisive, dintre toponimele glorioase care ar compune-o, intrate in memoria nationala, ca Posada si Rovine, Podul Inalt si Calugareni, Plevna si Grivita, Marasti, Marasesti si Oituz, n-ar putea sa lipseasca unul, cu o rezonanta, inca, inabusita: Tiganca. continuare |
| | | | Istoria de langa noiFlorin Sasarman
Despre Cimitirul Ostaşilor Români de la Ţiganca, din Republica Moldova a inceput sa se vorbeasca in urma cu circa doi ani,cand locul a fost redescoperit de romanii iubitori de Basarabia si de istoria tarii. Acolo, pe o colină de pe malul stâng al Prutului îşi dorm somnul de veci câteva mii de ostaşi români,căzuţi în luptele din 1941, pentru eliberarea Basarabiei. O eliberare care nu a fost pe placul sovieticilor, care au ras de pe faţa pământului toate amenajările specifice unui cimitir şi aşa a rămas acel loc mai bine de 6 decenii: părăsit şi uitat. În primăvara anului trecut acolo s-au sihăstrit doi călugări de la Mănăstirea Neamţ, parintii Nifon Ilie, 74 de ani si Casian, ucenicul sau, mai tanar. Ei au vrut să atragă atenţia românilor că istoria nu poate fi îngropată în uitare. continuare galerie foto |
| | | "Strigă morţii să-i ajutăm!"Rodica Mahu
La 25 octombrie, pe locul cimitirului ostaşilor români, între satele Ţiganca şi Stoianovca (Stoieneşti), a fost sfinţită o răstignire adusă din Transilvania de către Florin Săsărman, preşedintele Asociaţiei Culturale "România din inima mea". Parastasul a fost oficiat de un sobor de preoţi în frunte cu ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei.
O primă amenajare a acestui loc ca cimitir a fost făcută în 1941-42. Petăr Bumbalov, din Stoieneşti, spune că un sublocotenent român organiza strânsul ostaşilor căzuţi de pe câmpurile de luptă, înhumându-i în gropi comune. Un alt martor ocular, Ion Rotaru (n. 1934), îşi aminteşte: "Îi aduceau cu căruţele de pe deal, recruţii au făcut tranşee şi puneau câte trei rânduri de soldaţi - un rând de corpuri, o foaie de cort şi-apoi var, alt rând de soldaţi şi tot aşa - o parte cu capul la vale, altă parte, la deal. Când au sfinţit cimitirul, era făcut frumos, cu un gard nu prea înalt, vopsit în roşu. Era şi un monument. Au stat până au început colhozurile şi au stricat totul. Şi la cimitirul nostru din satul Iepureni avem mulţi eroi, este chiar şi un colonel, Niculescu. Eu îngrijesc de mormintele ostaşilor români, pentru că şi tatăl meu, şi socrul meu tot nu s-au întors de pe front, pierzându-se fără veste". continuare |
| | | Eroii PatrieiAstăzi, doar o cruce de beton vopsită în alb şi un pietroi, situate pe un mijloc de deal, mai amintesc de cei peste o mie de ostaşi ai Armatei Române căzuţi în luptele grele din iulie 1941 în lunca Prutului, din apropierea satelor Ţiganca şi Stoianovca, r-nul Cantemir (fostul judeţ Cahul). Ar mai fi şi cântecul cu autor necunoscut, cântat prin zonă "Pe şesul de la Ţiganca/Curge sângele ca apa"…
Pângărit de sovietici
Satul Stoianovca, fostul Stoieneşti, este populat în speţă de bulgari. Datorită poziţiei neutre a Bulgariei în prima fază a celui de-al doilea război mondial, bărbaţii de aici nu au fost înrolaţi prin anii ’40 în vreo armată pentru strămutarea lor pe front. Petru Gurgurov, un localnic de 80 de ani de etnie bulgară, îşi aduce aminte şi astăzi de luptele sângeroase care au avut loc în apropierea satului său. "Se trăgea nebuneşte. Soldaţii cădeau ca seceraţi. Apa Prutului era roşie de atâta sânge. La mici distanţe, pe Prut se formaseră poduri din trupurile ostaşilor români împuşcaţi de sovietici. Pentru că era în mijlocul verii, aerul din împrejurimi era îmbâcsit cu putoare de cadavre. continuare |
| | | La Troita de la TigancaFlorin Sasarman
Ziarul de Garda, Nr. 44 (16 iunie 2005)
De Inaltarea Domnului, la umbra Troitei noastre, de la Cimitirul Ostasilor Romani de la Tiganca, s-a desfasurat, pentru prima data in ultimii 60 de ani, un amplu ceremonial religios si militar.
Ziua de sarbatoare a inceput la biserica cu hramul "Toti Sfintii romani" din Cania, sat din imediata vecinatate a locului nostru de pelerinaj. Intr-un modest paraclis, din apropierea unei monumentale catedrale, aflate in constructie, Sfanta Liturghie a fost savarsita de un sobor de preoti si monahi, in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Petru, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor. Atat la Sfanta Liturghie, cat si la ceremonialul de pomenire a eroilor romani, cazuti pe malurile Prutului in cel de-al doilea razboi mondial, au participat si reprezentanti ai Ambasadei Romaniei la Chisinau. S-au depus coroane si jerbe de flori la Mormantul Ostasului Necunoscut, amenajat langa Troita adusa tocmai din Ardeal. Si Prefectura judetului Bistrita-Nasaud a trimis o coroana de flori. Prezenta unei delegatii romane, de la Oficiul National pentru Cultul Eroilor, a prilejuit elaborarea unui plan de actiuni a partilor interesate de amenajarea Cimitirului de la Tiganca. Directorul adjunct al oficiului, colonelul Ilie Schipor, a declarat ca se lucreaza intens la definitivarea unui proiect-cadru de amenajare a acestui loc sacru, unde, in vara anului 1941, si-au gasit odihna de veci mii de ostasi romani.
|
| | | Tata, iarta-ma ca stau sub cruce…Ziarul de Garda, Nr. 47 (7 iulie 2005)
Din anul 2000, de cand au adunat primele pungi cu oase, iesite la suprafata cimitirului Ostasilor Romani, cazuti in cel de-al II-lea razboi mondial la Tiganca, cimitir care, o data cu ocuparea Basarabiei de catre sovietici, a fost transformat intr-un grajd, cativa reprezentanti ai Consiliului Mondial Roman (CMR), fosti detinuti politici, actualmente stabiliti cu traiul in diferite tari ale lumii, sosesc in fiecare an, neintarziat, la Tiganca. continuare |
| | | Ziua Eroilor la TigancaRodica Mahu, Jurnal de Chsinau, nr. 486 din 16 iunie 2006
Joia trecută, de Ziua Înălţării Domnului (celebrată în România ca Zi a Eroilor), lângă satul Stoianovca, Cantemir, fostul judeţ Cahul, în locul unde în anii 1941-1944 a existat un Cimitir al Eroilor, iar acum este instalată o Troiţă, a fost oficiat un parastas, la care au participat reprezentanţi ai Ambasadei României la Chişinău, ai administraţiei raionului Cantemir, preoţi de la Mitropolia Basarabiei, militari ai Armatei Naţionale, invitaţi din România, destul de puţini localnici. continuare |
| | | Călugarii de la Tiganca vor dormi in buncherZiarul de Garda, Nr. 47 (7 iulie 2005)
Cei doi calugari din Romania stabiliti pe costisa de la Tiganca (Cantemir), (locul unde a existat candva cimitirul "Eroilor romani", devastat dupa terminarea celui de-al II razboi mondial de bulgarii care venisera cu traiul in satele din imprejurime) la initiativa Consiliului romanilor de pretutindeni, a consiliului romano-american din Los Angeles si a parintelui Vasile Burduja de la Cania, cu scopul de a sluji manastirii de barbati care se planuia a fi construita la Tiganca, continua sa locuiasca intr-un vagon. Aceasta, deoarece autoritatile publice locale nu le permit sa construiasca macar o chilie acolo, nemaivorbind de constructia lacasului monahal. continuare |
| | | Cimitirul de la Tiganca (Republica Moldova)..."Neamul devine etern prin cultul eroilor" (Nicolae Iorga)
O uitare vinovata
In timp ce autoritatile romane se pregatesc a sarbatori cu fast ziua de 23 August, aproape 200 de cimitire ale militarilor romani morti in cel de-al doilea razboi mondial raman in paragina pe teritoriul Republicii Moldova. Neingrijite, nici macar imprejmuite sau semnalate de existenta unor cruci, aceste cimitire sunt ignorate de localnici, chiar si de catre romanii care locuiesc in apropierea lor. La topirea zapezii sau dupa cate o ploaie mai zdravana, memoria luptelor crancene de acum mai bine de sase decenii ii ajuta pe cei morti si uitati acolo sa dea semn: din pamantul moale si spalat de ape ies la iveala osemintele militarilor romani. Ale militarilor nostri, care au luptat si s-au jertfit pentru Romania, nu pentru alta tara. Iar Romania i-a lasat acolo sase decenii, fara a face ceva pentru ei, in fond pentru propria istorie.
continuare |
| | | Eroii nostri de la Tiganca si imprejurimi striga dupa dreptul la vesnica odihna a trupurilor si sufletelor lorIunie 1941, un an de la ultimatumul dat de rusi, pentru a parasi pamantul stramosesc, Basarabia. Act savarsit in conditii dramatice pentru societatea civila si armata, rusii nefacand parte dintre neamurile care sa respecte vreo conventie internationala.
In ziua de 22 iunie 1941 armata primeste ordin de la maresalul Antonescu de a trece Prutul. Tinta initiala era de a elibera pamantul sfant, rupt brutal din trupul tarii, de catre hulpavul vecin de la rasarit. Armata a-IV-a romana avea misiunea sa actioneze initial cu tactica defensiva si ulterior sa forteze Prutul. Aceasta operatiune a inceput la 4 iulie 1941 in sectorul dintre Falciu si Bogdanesti. Nu doresc sa descriu desfasurarea luptelor, ci doar sa amintesc faptul ca adeversari pentru armata romana nu au fost numai rusii ci si vremea. Ploi, drumuri desfundate, Prutul in revarsare din matca sa, mlastini si ca in orice inceput aparitia minusurilor in pregatirea unei astfel de campanii. Cum inamicul ocupant al Basarabiei, era bine fortificat, campul de lupta deschis pentru armata romana, transforma primele zile de confruntare in momente dezastroase. Confruntarile din zona Tiganca-Stoienesti-Leca-Epureni, au fost inversunate. continuare |
|
| Articole, Opinii, Link-uri | |
|
