Basarabia, pamant romanesc, Chisinau, Tiraspol, Transnistria, Mitropolia Basarabiei, Basarabia necunoscuta

Basarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulagBasarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulagBasarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulagBasarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulag
 Basarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulagPRIMA PAGINA  Basarabia, Bucovina, Herta,Sudul Basarabiei,Ribbentrop - Molotov,Romania Mare, Insula Serpilor, Tezaurul de la Moscova, deportari, gulagPRIMA PAGINA - BASARABIA  Contact GID - gid-romania@gid-romania.comContact   «Suntem romāni si punctum» Mihai Eminescu 
 
Eliberarea Basarabiei
Romania Mare, Basarabia, Bucovina, Tinutul Herta, Pamant Romanesc, Romania,  Chisinau, Cernauti, Buceag, Unire, Marea Unire
 Revolutia Anti-Comunista
Basarabia

Basarabia
 Comunism şi antiromânism
 27 Martie 1918
 27 August 1991 - Independenţa
 31 august - Ziua Limbii Române
 Chişinău
 Pagini culturale
 Basarabia pe cruce
 Mitropolia Basarabiei
 Istoria integrată
 Vetre de spiritualitate
 Relaţiile "româno-române"
 Românism si "moldovenism"
 "Libertatea presei"
 Pro Basarabia
 ReUnirea cu Ţara
 Alegeri 2009
 O viaţă de român
 Re-Invierea Basarabiei
 Drumuri basarabene
 Actualitate
 REPRESIUNE ANTI-ROMÂNEASCA IN BASARABIA
Basarabia

Vocea Basarabiei
 Ştiri din Basarabia
 Cealaltă Românie
 Editoriale de Andrei Vartic
Basarabia

Basarabia Necunoscută
 Basarabia Necunoscuta
- Iurie Colesnic

 Basarabia:: 28 iunie 1940
Biserica Ortodoxă Româna / Patriarhul TeoctistHarta Site | Prima pagina 
Mitropolia Basarabiei, inainte si dupa "inregistrare"
"Mitropolia Basarabiei exista de ieri in acte" titra o gazeta bucuresteana, la 31 iulie, pe o pagina de interior, de-asupra unei stiri de aproximativ 60 de randuri. Alte ziare au publicat stirea a doua zi. Eram informati ca in ajunul zilei cand expira "ultimatum"-ul Consiliului Europei, impus autoritatilor de la Chisinau pentru recunoasterea Mitropoliei Basarabiei (deci in al unsprezecelea ceas!) aceasta a fost "inregistrata". In cadrul unei scurte ceremonii de la Ministerul Justitiei (ministru: faimosul Morei), ceremonie la care a participat din partea oficialitatilor "numai directorul serviciului de stat pentru culte, Serghei Iatco", Mitropolitului Basarabiei Petru Paduraru i s-a inmanat Certificatul cu numarul de inregistrare 1651, prin care Mitropolia Basarabiei este recunoscuta oficial de autoritatile de la Chisinau.

Dupa ce, timp de un deceniu, cazul obstinatei mentineri in ilegalitate a acestei Mitropolii de catre guvernele care s-au succedat peste Prut s-a aflat in atentia opiniei publice, bucurandu-se de o asidua mediatizare, ajungandu-se chiar la internationalizarea acestuia, mult asteptatul eveniment pare a trece acum ca un simplu fapt divers, pierdut in puzderia de stiri care tin afisul actualitatii. Paradoxal, chiar si cei ce urmeaza sa beneficieze de aceasta tardiva reparatie morala si juridica, pe care ii vedeam exultand de bucurie, par a o trata cu excesiva smerenie, sau poate cu prudenta discretie, intrucat vestea oficierii vreunui Te-Deum public de multumire n-a ajuns inca la Bucuresti, cel putin pana acum. Biruinta nu merita, oare, sarbatorita? Sau se va fi tinut seama de vechea si inteleapta zicala ca o victorie castigata nu inseamna si castigarea razboiului?

Unele ziare care au publicat stirea au completat-o cu un scurt istoric al problemei. Vom face si noi un istoric, ceva mai pe larg, reamintind succesiunea evenimentelor inainte si dupa 19 decembrie 1992, data la care Patriarhia Romana a recunoscut "reactivarea Mitropoliei Basarabiei, autonoma si de stil vechi, cu resedinta la Chisinau."

Pana in 1812, anul ocuparii Basarabiei de catre imperiul tarist, teritoriile de peste Prut apartineau, bisericeste, de Mitropolia Moldovei si de Episcopia de Husi, in functie de zona geografica. In 1813, Biserica Ortodoxa Rusa decide infiintarea unei eparhii la Chisinau, cuprinzand teritoriul dintre Prut si Nistru, cucerit de armatele rusesti. Este sfasiat astfel teritoriul jurisdictional al Mitropoliei Moldovei, infiintata cu patru secole in urma si al Episcopiei Husilor. Sa ne aducem aminte ca, urmare a politicii rusesti in care expansionismul militar si politic mergea mana in mana cu un expansionism bisericesc, intre anii 1806-1812 ambele principate romanesti s-au aflat sub tutela unui "exarhat" dependent de Biserica Ortodoxa Rusa.

Dupa infiintarea eparhiei rusesti intitulata "a Chisinaului si Hotinului", conceputa initial cu rang de mitropolie, rang pe care si l-a mentinut doar sub pastorirea primului sau ierarh, mitropolitul de obarsie ardeleana Gavriil Banulescu-Bodoni, la carma eparhiei s-au succedat 12 arhierei, toti rusi, fideli politicii tariste de rusificare prin Biserica.

Momentul unirii Basarabiei cu tara l-a gasit in fruntea eparhiei pe Arhiepiscopul Anastasie Gribanovski. Autoritatile romane au adoptat fata de el o atitudine plina de amenitate, avansand propunerea ca ar fi putut sa conduca mai departe eparhia, in ideea trecerii acesteia sub jurisdictia Bisericii romane. Profesorul Mehedinti, pe atunci ministru al Cultelor, avea sa se pronunte in sensul ca Sinodul roman ar fi avut numai de castigat daca Anastasie ar fi acceptat sa intre in randurile sale. Dar acesta a refuzat, acelasi refuz venind si din partea celor doi episcopi vicari, toti trei sfarsindu-si viata in emigratie.

Dupa plecarea lui Anastasie avea sa apara contenciosul bisericesc romano-rus, caruia clerul si poporul credincios din Basarabia avea sa-i gaseasca curand o rezolvare care mergea in intampinarea unei solutii sugerate chiar de Patriarhul rus Tihon si anume ca "soarta eparhiei si a atarnarii sale canonice sa fie hotarata in cele din urma de clerul si poporul dreptcredincios". Ceea ce s-a si intamplat, intrucat nu se putea ca in Basarabia, redevenita romaneasca, sa-si continue existenta o eparhie ...ruseasca, subordonata unei Patriarhii care, confruntata cu puterea bolsevica, nu-i statea mintea la asa ceva... La 21 februarie 1920 un organism creat ad-hoc de basarabeni l-a ales pe arhiereul Gurie Grosu, basarabean de obarsie, devenit membru al Sinodului roman, ca Arhiepiscop al Chisinaului si al Hotinului. S-a afirmat atunci, si era de inteles, ca alegerea unui ierarh care facea parte din Sinodul B.O.R. in fruntea eparhiei insemna implicit desprinderea acelei eparhii de sub obladuirea Sinodului rusesc. In anii care au urmat, eparhia cu sediul la Chisinau - ulterior au fost create doua noi eparhii cu sediul la Balti si Ismail - a fost inaltata la rang de mitropolie, de jure in 1925, cand s-a adoptat noul statut al B.O.R., de facto in 1928, prin Hotararea Sfantului Sinod si recunoasterea prin Decret regal a Arhiepiscopului Gurie Grosu ca Mitropolit al Basarabiei.

Mitropolia Basarabiei a fiintat, cu insemnate roade duhovnicesti si realizari pe taram social, cat timp Basarabia s-a mentinut intre hotarele Romaniei, fara ca ea sa fi fost canonic desfiintata. In schimbul de scrisori dintre Patriarhul Teoctist si Patriarhul Aleksie al II-lea, acesta din urma avansa ideea ca Sinodul Roman ar fi recunoscut de facto "desfiintarea" Mitropoliei Basarabiei prin aceea ca Patriarhul Nicodim l-ar fi primit, in mai 1945, pe Episcopul Ieronim Zaharov "al Chisinaului si Moldovei" si ca ar fi tratat cu el. Dar simplul fapt ca l-a acceptat ca oaspete, sol al Bisericii Rusesti, primul de dupa razboi, nu insemna o recunoastere implicita a "desfiintarii" Mitropoliei Basarabiei, singur Patriarhul neputandu-si asuma o asemenea decizie. S-ar putea pune o intrebare si in termenii acestia: daca Sinodul roman dorea ca Mitropolia Basarabiei sa nu-si intrerupa activitatea de facto de ce n-au ramas pe loc Mitropolitul, de curand ales, Efrem Enacescu si majoritatea covarsitoare a clericilor. Ar fi putut urma exemplul Episcopului Nicolae Colan a carui eparhie "a Vadului, Feleacului si Clujului" si-a continuat lucrarea in anii ocupatiei horthyste. Alternativa aceasta s-a pus si in "epoca", exista opinii pe aceasta tema consemnate de revista bisericeasca "Luminatorul". Isi vor fi dat in cele din urma seama oamenii de atunci ca riscul era prea mare, sacrificiul imens si inutil, fiindca sangerosul regim al lui Stalin n-ar fi acceptat niciodata ceea ce a putut tolera Ungaria lui Horthy. Putinii temerari dintre oamenii Bisericii care au ramas in Basarabia si-au platit curajul cu ani grei de surghiun siberian.

Si dupa evenimentele care aveau sa duca la destramarea Uniunii Sovietice, Patriarhia Moscovei avea sa considere ceea ce a mai ramas din Basarabia istorica, dupa ce sudul si nordul acesteia a trecut la Ucraina, drept propriul sau teritoriu canonic. Situatie mentinuta pana astazi, chiar si dupa ce Mitropoliei Chisinaului si Moldovei i-a fost atribuita o asa-zisa autonomie. La sfarsitul lui august 1990, Patriarhul Aleksie al II-lea s-a deplasat personal la Chisinau. Cu aceasta ocazie a hirotonisit doi tineri arhierei, pe Petru, care urma sa fie instalat la Balti si pe Vichentie, a carui resedinta urma sa fie Manastirea Noul Neamt din partile Tighinei. Aflandu-ma la prima mea reintoarcere acasa, dupa 50 de ani, am participat atunci la slujba de hirotonie a celui ce avea sa devina actualul Mitropolit al Basarabiei, Petru Paduraru. Slujba, in al carui sobor slujitor s-a aflat si tanarul Mitropolit Daniel "al Moldovei si Bucovinei", impresiona oarecum placut prin fastuozitate si pompa, specifice traditiei liturgice rusesti si cu totul neplacut, pentru unul ca mine, ca oaspete intamplator, dar si pentru localnici prin faptul ca pe intreaga ei durata nu s-a rostit un singur vozglas, nici macar un "simplu" pace tuturor! in limba romana.

S-ar putea ca acest amanunt sa fi influentat asupra "destinului" si optiunilor viitorului episcop Petru "de Balti", care inca de pe atunci nu facea un secret din atasamentul sau fata de Biserica romaneasca, ceea ce avea sa-i aduca nenumarate necazuri, lipsuri si suferinte, indurate cu crestineasca rabdare. La 27 septembrie 1992 el se va adresa Sfantului Sinod al B.O.R., cu rugamintea de a-l primi sub obladuirea sa canonica. Cu putin timp in urma fusese izgonit cu brutalitate din scaun pentru "nationalism romanesc". Sediul Episcopiei de Balti fusese atacat si devastat de trei ori de un grup de preoti si sprijinitori ai arhiepiscopului, ulterior mitropolitului Vladimir, "care au luat in stapanire resedinta episcopilor romani". Cu alte cuvinte, grupul bataus mai intai a devastat, iar apoi "a luat in stapanire" resedinta, construita, ca si monumentala catedrala, "sub romani", prin ravna si stradaniile vrednicului de pomenire episcop, devenit mitropolit, Visarion Puiu!

Patriarhia Romana l-a luat sub obladuirea sa pe Episcopul Petru, care nu avea altundeva sa-si gaseasca sprijin si aparare decat in "Biserica neamului". Urmare a acestor evenimente, la 26 septembrie 1992, un numar de 275 de persoane, reprezentanti ai vietii politice din Basarabia, aveau sa ceara Patriarhiei Romane "restabilirea", in cadrul acesteia, a "Mitropoliei Autonome a Basarabiei (stil vechi), cu sediul la Chisinau si desprinderea administrativ-canonica totala de Patriarhia Moscovei". S-a constituit "Adunarea Eparhiala" a Mitropoliei Basarabiei, dupa care, constatand legitimitatea acesteia, Patriarhia Romana a recunoscut, la 19 decembrie 1992, "reactivarea Mitropoliei Basarabiei".

Luate prin surprindere, atat Patriarhia Moscovei, cat si eparhia dependenta de ea de la Chisinau, aveau sa reactioneze in timp sub diverse forme. A urmat un schimb intens de scrisori intre Patriarhul Teoctist si Patriarhul Aleksie al II-lea; a existat o comunicare, tot epistolara, intre Patriarhul nostru si unii prim-ministri de la Chisinau, in care fiecare parte isi sustinea pozitia. In corespondenta patriarhilor a fost invocat un principiu de drept canonic, referitor la faptul daca, pe acelasi teritoriu, poate fi sau nu exercitata autoritatea unuia sau a mai multor episcopi. Realitatile bisericesti din zilele noastre demonstreaza, cu numeroase exemple, ca pe acelasi "teritoriu canonic" pot fiinta mai multe eparhii. In Europa Centrala activeaza, in buna intelegere reciproca, eparhii rusesti, romanesti, sarbesti, constantinopolitane. Si bineinteles in cele doua Americi. De ce n-ar exista o eparhie "romaneasca" alaturi de cea "moldoveneasca" in teritoriul de peste Prut?

Acolo, infruntand toate vrasmasiile, Mitropolia Basarabiei a continuat sa existe, cand nu fusese inca "inregistrata". Este drept, cu un numar modest de parohii, cu preoti mereu amenintati, riscand sa-si atraga asupra lor "represaliile" unor noi cete de batausi, precum cei de la Balti. Pentru credinciosul de rand galceava dintre cele doua autoritati bisericesti ramane de neinteles. O biserica precum cea cu hramul Sfanta Teodora de la Sihla din centrul Chisinaului, pastorita de un preot ce "tine" de Mitropolia Basarabiei este mereu arhiplina de credinciosi care nu se considera "eretici", ducandu-se acolo ca sa traiasca atmosfera bisericilor de pe intreg cuprinsul romanesc si a celor din diaspora romaneasca, si este greu de crezut ca ea ar putea ameninta in vreun fel "statalitatea" republicii. In Chisinau, Mitropolia Basarabiei are din cate stim doar trei biserici. Una dintre ele, cea care ar putea trece drept catedrala mitropolitana, este fosta capela a Spitalului Municipal. Unele foste capele din acest oras sunt insa tot atat de aratoase ca si bisericile "propriu-zise".

Cum se va desfasura de acum incolo lucrarea misionara si jertfitoare a Mitropoliei Basarabiei in confruntare cu un adversar redutabil, in masura in care dincolo de potentialul logistic si de personalul net superior al eparhiei promoscovite, va trebui sa tina piept unei ostilitati fatise si, nu in ultimul rand, mentalitatii romanofobe? Mitropolitului Petru i s-a reprosat uneori o slaba prezenta in viata publica, o mult prea calugareasca smerenie; multi si l-ar fi dorit implicat in activitati bisericesti si sociale care sa impuna prestigiul "institutiei" pe care o pastoreste in fata credinciosilor si a opiniei publice. Ne putem intreba, insa, daca un asemenea activism n-ar spori numarul capcanelor care si asa il pandesc la tot pasul. Va trebui sa se astepte la asa ceva in conditiile in care autoritatile seculare (sic!) au suferit o infrangere, fiind silite sa cedeze cerintelor impuse de organisme internationale: Curtea Europeana a Drepturilor Omului si Consiliul Europei. In ceea ce o priveste, nici stapanirea bisericeasca - cea de la Chisinau si cea de la Moscova - nu va privi cu ochi buni rezolvarea prin justitie internationala si "nationala" a unui diferend care considera ca ar fi trebuit solutionat prin dialog inter-bisericesc. Numai ca nu s-a putut altfel!

Trebuie sa recunoastem, insa, ca raporturile nu arare ori tensionate intre Patriarhiile Rusa si Romana nu au dus la o acutizare a diferendului care sa faca posibila o ruptura intre cele doua parti, contraproductiva si pagubitoare pentru amandoua. Mitropolitul Vladimir - evident cu binecuvantarea Moscovei - a putut fi vazut la Bucuresti cu prilejul unor aniversari ale Patriarhului. S-a intamplat o data ca cei doi mitropoliti basarabeni, in conflict la ei acasa, sa se regaseasca in aceeasi incinta. Mitropolitul Vladimir avea aerul ca nu vine in calitate oficiala, ci ca "intre neamuri", cum ar veni un tanar taran cuviincios la un batran respectat sa-l firitiseasca, sa-i spuna o vorba buna. Va fi fost sincer sau nu, n-avem de unde sti. La randul sau, Prea Fericitul Patriarh Teoctist a stiut sa adopte fata de "omologul" sau de la Moscova o atitudine inteleapta, lasand sa se inteleaga ca in relatiile dintre cele doua Biserici trebuie sa primeze ceea ce le-a unit si le uneste, dar ca nu trebuie date uitarii nici acele probleme in care partile se afla in dezacord. In consecinta, problema Mitropoliei Basarabiei a fost abordata in subsidiar in toate intalnirile dintre cei doi Patriarhi, ultima data in august 2000.

Ce cale ar trebui sa urmeze de acum incolo ierarhul, clericii si credinciosii Mitropoliei careia i s-a recunoscut acum oficial dreptul la existenta? Aceea a unei activitati intens si exclusiv duhovnicesti, in afara disputelor politice, pentru pastrarea specificului nostru ortodox si romanesc. Exista un mare avantaj de care trebuie tinut seama: serviciile liturgice de pe intreg teritoriul dintre Prut si Nistru se desfasoara, in cea mai mare parte, dupa cartile romanesti, gratie infuziei masive de carte liturgica facuta de Patriarhia noastra dupa 1990. In toate bisericile din acest tinut rasuna "romaneasca" aleasa si curata a cartilor bisericesti. Amintirea bogatei vieti bisericesti din Basarabia interbelica se mai pastreaza inca, este o traditie care merita continuata.

Intamplarea, sau poate o coincidenta pusa la cale de iconomia divina, a facut ca inregistrarea Mitropoliei Basarabiei sa coincida cu ceremoniile religioase din Canada, prilejuite de inscaunarea noului Arhiepiscop roman, Nicolae. Pentru prima data, dupa o jumatate de veac de adversitate fatisa, iscata si intretinuta de cauze care nu aveau nimic de-a face cu realitatile bisericesti, clericii apartinand celor doua eparhii romanesti, in frunte cu ierarhii acestora, s-au aflat si au liturghisit impreuna.

Pe cand acest exemplu de democratie bisericeasca, venit din democratica America, si in tanara si firava democratie moldo-ceseista?

Boris Buzila, Ziua, 17 august 2002

Prutul lacrimilor noastre

«A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiei rusesti.
Numele Basarab si Basarabeni exista cu mult inaintea vremii in care acest pamant devenise romanesc;
acest nume singur este o istorie intreaga.»
   ...Mihai Eminescu

«Durere!... si-i profunda cand Romania plange
Cu frunte-nfasurata de doliu la mormant;
Durerea-i pretutindeni, durerea se rasfrange
In valea si Carpatul ce-i romanesc pamant.»
   ...Mihai Eminescu

«Trecuta prin foc si prin sabie,
Furata, tradata mereu,
Esti floare de dor Basarabie,
Esti lacrima neamului meu.»
   ...Dumitru Matcovski

«Prutul esta ni disparti
Prutul esta n-are moarte?
Dar ne-om pune noi candva
Si cu gura l-on seca»
   ...cantec popular

«Basarabia e pamant romanesc.
E pamintul lui Stefan cel Mare.
Imi pare rau, eu sunt mai savant ca Stefan cel Mare. Dar, pe linga el, eu sunt un maturator.
Si n-am eu dreptul sa renunt la pamantul asta.
Daca-mi scoateti ochii, se gaseste vreun roman sa ma duca la mancare, la culcare si sa-mi dea sa mananc.

Si nici atunci nu recunosc ca Basarabia e ruseasca.»
   ...Petre Tutea

«Am crezut si cred in Reintregirea patriei noastre Romania.
Daca s-a amanat acum Reintregirea, nu azi, dar maine ea se va infaptui.»
   ...Ilie Ilascu

«Poporul, ochi 'n lacrimi, jura in ceasul sānt
C' o Romānie una esista pe pamānt
Si au facut Credinta, Vointa lor cea tare
Din doua tari mici, slabe, o Romānie mare». (Mihai Eminescu)

«Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.

Cat inima in piept iti canta
ce'nseamna'n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa'n colb de-o spada franta
cand te ridici cu'n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.»
   ..Indemn la lupta - Radu Gyr

«3. Cu privire la Europa Sud-Estica, partea sovietica accentueaza interesul pe care-l manifesta fata de Basarabia.

Partea germana isi declara dezinteresul politic total fata de aceste teritorii.

4. Acest protocol va fi considerat de ambele parti ca strict secret.»
   ...Protocolul aditional secret sovieto-german, semnat de Molotov si Ribbentrop, Moscova, 23 august 1939
(http://www.unibuc.ro/eBooks/istorie/istorie1918-1940/13-1.htm)


Transnistria
 Asezare geografică
 Istoric
 Totul despre Transnistria
 Situaţia actuală
 Discriminările românilor
 Studii
Transnistria

Războiul din Transnistria
 Războiul ignorat
 Inceputul conflictului
 Desfăşurarea războiului
 Armata rusă atacă
 Finalul
 Atrocităţi si acte teroriste
 Implicarea Armatei a 14-a
 Bilanţul războiului
 Implicarea Rusiei in razboi
 Atrocităţi impotriva românilor (Mărturii)
 Fotografii din timpul Razboiului din Transnistria
 Filme
 Analize, comentarii
 Războiul, azi
Transnistria

Românitatea in Transnistria
 Criza şcolilor românesti din Transnistria
 Fotografii - asaltul miliţiilor transnistrene asupra scolilor româneşti
 Moş Craciun in Transnistria
 Copiii din Tiraspol
 Scrisori din Tiraspol
 Andrei, micul pictor roman din Tiraspol
Transnistria

Deţinuţii politici
 Deţinuţii Politici
Basarabia

Basarabia
| Kilometrul 0 - GID - Prima Pagina | BASARABIA - Transnistria - Prima Pagina | Contact GID |
Basarabia
comunism,romania,genocid comunist,holocaustul rosu, basarabia,bucovina, herta,timoc,revolutie, mineriada,reintregire    Website monitored by XPulse