Civic Media
Un editorial publicat ieri de ziarul ATAC a fost eliminat peste noapte de pe site, ca si numele autorului, din caseta redactionala, unde, pana ieri, aparea in calitatea sa de Redactor sef adjunct. Cititi articolul sau de opinie ca si analiza despre De ce, Cum si Cine ii uneste pe mogulii politico-financiari in razboiul lor media cu Basescu.
  Ziarul "Atac", pagina 2 din 28 ianuarie 2007
CURAT MURDAR - Hienele presei si stapanii menajeriei
de George Roncea
Scriu cu oarecare regret despre ceea ce am fi putut scrie in viitor. Este un conditional implicit la mijloc. Se intampla lucruri. Se trag sfori. Nu stiu daca vom mai avea ocazia sa scriem ce aveam de scris, asa ca profit de ocazie pentru a face o scurta trecere in revista.
Deci, pentru inceput, de incalzire, urma sa povestim despre cum un numar de patroni si securisti au inspirat puternic aerul tare al stepelor rusesti, au batut palma cu colegi din partea aia si au pus de un conglomerat piramidal, un Consiliu Economic care il va avea la centru pe Patriciu si, in jur, alti basbuzuci care comprima intre coapsele lor fleoscaite cam doua treimi din PIB.
Piramida asta are la baza si sindicalisti, si "societate civila" (din aceea umflata eolian), si domni, si doamne din diverse structuri mai mult sau mai putin conspirate. Aparatu’ asta ar urma sa controleze politica economica a Romaniei, sa "consulte" Guvernul, sa explice "factorilor responsabili" ce privatizari sunt bune si cui se cuvin aceste bunataturi, si multe alte chestii din astea economice plicticoase.
"Dimineata la ora 9, zicea mai de demult Patriciu, inainte de formarea actualului Guvern, il voi chema la mine acasa pe Tariceanu, la o cafea, sa vorbim despre cum merg treburile tarii". Parca vedem cu ochii mintii scena: Patriciu, rascracarat pe marginea unui canapele, la mosie, sorbind din cafeluta, in timp ce Tariceanu, in genunchi pe o pernuta, ia notite... mda. Delicios. Mergem cu ochii mintii mai departisor si-l vedem pe Sorin strigand la Sorinache. Este o alta mosie. La porti si prin curte se afla ciumeti cu mitraliere UZI si Scorpion sub haine. Un catel cu doua rotite fixate in dreptul picioarelor din spate alearga bezmetic prin curte. A suferit un accident si Stapanul il ingrijeste, milos, deoarece are si domnia sa probleme la picioarele din spate. O caprioara domesticita se apropie de Sorinache, pe la spate, si-i aplica o limba pe ceafa. Tot felul de panarame se afla in audienta la Mogul. Unii stau cu orele, altii intra in fata. Nu toata lumea are sansa sa fie tizul Stapanului. Nici nu e usor sa ajungi in fata. Daca nu ai macar un dosar penal la baza sau macar perspectiva unui jaf la scara nationala, sansele de a linge condurii Stapanului sunt mici de tot. De undeva din spatele gradinii scoboara Radu dintr-un Jeepan luat in leasing de la o firma eoliana. "Radule, zice barosanu’, zi-i lu’ fii-tu sa-mi faca o icoana cu Sfantu Gheorghe, ala de pe coperta «Gardianului», fa-l pe Gheo sa semene cu mine, pune-i si trabuc, si baston, si picteaza-l pe Traian ca pe un balaur incolacit la picioarele mele, invinetit de loviturile mele de baston. Ba, m-ai inteles? {i ai grija la reteaua informativa din presa sa nu-mi mai caraie careva in front ca ma k.c pe ei de gaozari - m-ai auzit?".
Sorinache tresare - si el a fost candva un simplu gaozar de presa. Avea si el boala pe securisti, de pe vremea cand se scuturase de numele conspirativ, "Deleanu"... Pe vremuri, impreuna, fugaream securisti din casele conspirative si din sediile de unde se executau ascultari ilegale.
Acum, Sorinache se intalneste cu patronii altor publicatii si le varsa poloniu in ceasca. Ca cu Vantu mai usor, ca cu Patriciu ar fi frumos sa fie lasat in pace, ca poate nu e bine sa se tot scrie despre lovitura de stat pe care o pregatesc mogulasii astia de Voiculescu, Patriciu, Vantu si altii ca ei, ca poate vine PSD-ul la putere, ca poate Basescu pica, si alte parascovenii d’astea.
Parca il vad pe Nasu’, cu fata lui sucara, cum le tot toarna poloniu in cafea convivilor sai, in timp ce arunca priviri furise pe sub ochelari. Nasu’ stie de toate (s-a antrenat la antitero al DSS), da’ nu prea le are cu fizica. Poloniul lasa urme si duce exact la sursa producatoare. Moscova. Pana la injumatatire, nu mai e mult.
George Roncea
***
Avem trei oameni de afaceri care, in mod declarat, il urasc pe Traian Basescu: Dan Voiculescu, Dinu Patriciu si Sorin Ovidiu Vintu.
Sau despre starea jalnica a libertatii presei si de expresie in Romania.
In anii post-1989, valize cu bani nu au circulat numai dinspre companii si servicii secrete straine spre oficiali ai Romaniei, ci si dinspre guverne democratice spre organizatii ale societatii civile insarcinate, chipurile, cu intarirea democratiei prin intermediul presei. Rezultatul dupa 17 ani? Media cartelizata de astazi. Zecile de milioane de dolari aruncate in fundurile dintre doua-trei luntri ale unor pretinsi reprezentanti ai societatii civile, doar pentru a constata dupa 17 declinul libertatii presei si a democratiei in Romania, demonstreaza cu prisosinta eroarea strategica a celor care au investit aiurea banii contribuabililor occidentali in lideri de opinie mincinosi, in loc sa sprijine o miscare de tineret curata, dupa cum solicita de ani de zile Vladimir Bukovski. Florian Goldstein (MAKE) reuseste, in doar doua materiale de exceptie in spatiul media arid sau prea abundent in saliva de pe malul Dambovitei, sa sintetizeze stadiul critic si natura mediului in care se zbat jurnalistii romani liberi sau aflati in lesa grupurilor de interese straine de Romania. (Civic Media)
Trei moguli ai presei spera intr-un "biletel"
Dan Voiculescu are un motiv foarte concret ca sa-l urasca: Basescu s-a declarat partizanul constituirii Bursei pentru energie, dorind ca, astfel, sa elimine societatile-capusa care intermediaza energia intre producator si societatile comerciale eligibile. Dan Voiculescu este proprietarul unei societati care intermediaza energie. Societatea se numeste Grivco.
Dinu Patriciu are si el un motiv foarte concret ca sa-l urasca pe Basescu: el il percepe pe presedinte ca fiind la originea necazurilor sale din justitie in cazul "Rompetrol". Se prea poate ca asta sa fie si adevarul (desi speculatia cu actiunile Rompetrol din anul 2004, manevra acuzata de manipulare, nu reprezinta decat decizia proprie a lui Dinu Patriciu si trebuie sa si-o asume).
Sorin Ovidiu Vintu nu stiu ce motiv foarte concret are ca sa-l urasca pe Basescu, pentru ca afacerile si le deruleaza sub un val de obscuritate. Vintu nu este un model de transparenta, dar asta nu inseamna ca n-ar avea si el un motiv foarte concret. Ce altceva ar fi de presupus cand, dupa ce s-a pupat pe gingii cu Basescu in studiourile "Realitatea TV", ii sare la gat brusc declarand ca il detesta?! Toti trei il urasc. In mod normal ei isi doresc sa il doboare pe Basescu de pe dealul Cotrocenilor. Si daca o vor, atunci isi folosesc instrumentele pentru asta.
Ce instrumente au ei?
Dan Voiculescu, Dinu Patriciu si Sorin Ovidiu Vintu sunt, toti trei, proprietari de trusturi media: televiziuni importante, radiouri si presa scrisa importanta.
Dan Voiculescu (fiicele lui) detine trustul "Intact" cu posturile de televiziune Antena 1 si Antena 3 si ziarul "Jurnalul National", ca sa nu pomenim decat de organele media care se ocupa cu politica.
Dinu Patriciu detine ziarul "Adevarul" si a detinut ziarul "Ziua", cu al carui director - Sorin Rosca Stanescu - a ramas in relatii apropiate, chiar daca nu-i mai este partener in ziar (sunt, amandoi, implicati in cazul "Rompetrol").
Apropo, Sorin Rosca Stanescu are si el motive sa il urasca pe Basescu, simtindu-se tradat in prietenia care i-a legat.
Sorin Ovidiu Vintu detine pe langa "Realitatea TV", un maldar de televiziuni si radiouri mai marunte, adaugand la ele si ziarul "Cotidianul" printre altele.
Cand aduni presa aflata in proprietatea celor trei, iti rezulta o felie groasa din cascavalul presei românesti. O baterie mediatica enorma, a carei canonada, daca este bine coordonata, poate sa fie ucigas?a, fara a mai socoti conexiunile directe ale acestor imperii in restul presei. Coordonarea este, insa, esentiala. Caci o singura voce nu poate avea efectul de antrenare si reverberare in intreaga opinie publica.
Tunarii si tunurile, puscasii si pustile, aviatorii si avioanele nu sunt decat instrumente pentru generali. Fara generalii care sa coordoneze armatele pe o strategie, degeaba ai trupe antrenate.
Presa detinuta de Voiculescu, Patriciu si Vintu are un general comun?
Pana de curand, raspunsul ar fi fost categoric negativ - cei trei au avut mereu interese diferite, daca nu chiar divergente, ori rivale. Dar, acum, au in comun ca il urasc pe Traian Basescu. Si de aceea, a devenit probabil sa accepte un general comun pentru armatele lor din presa. Surpriza este ca nu un general, ci un intreg stat major a sosit din strainatate sub conducerea lui Arthur J. Finkelstein - strateg politic care a lucrat pentru Ronald Reagan si Richard Nixon si pentru doi premieri israelieni.
Conform ziarului "România Libera" de sambata, Finkelstein este, de cateva saptamani, consilierul de comunicare al PNL si al presedintelui sau, Calin Popescu Tariceanu (care premier, stim cu toti ce motive are sa-l urasca pe Basescu).
Dar, conform "Romaniei Libere", din "statul major" pe probleme de comunicare si imagine al premierului Tariceanu, mai fac parte (de data recenta): fostii strategi ai campaniei electorale pentru Adrian Nastase si PSD - cuplul Tal Silberstein si Octavian Andronic (apropo, si Adrian Nastase are motive foarte concrete sa-l urasca pe Traian Basescu); un alt specialist american in domeniul imaginii - Gil Birger - completeaza echipa angajata de PNL.
Poate ca aici ar fi nimerit sa ne intrebam cine finanteaza angajarea echipei de strategi ai PNL si sa raspundem ca exista o inalta probabilitate ca banii sa vina de la Patriciu, cel suspectat ca ar fi, de o buna perioada, adevaratul sef al PNL, sponsor electoral al PSD si partizan declarat al Aliantei PNL-PSD. Si, apropo, PSD are motive concrete sa il urasca pe Basescu.
Deci, PNL are, acum, un stat major pe probleme de imagine. Rezultatul?
Premierul Tariceanu nu mai sta sac de box pentru antrenamentele presedintelui Basescu, ci il altoieste si el cum poate.
Functioneaza, oare, statul major al imaginii PNL drept general al diviziilor mass-media aflate in solda lui Voiculescu, Patriciu si Vintu?
Categoric, da.
Pentru asta nu este nevoie de vreun contract intre cei trei.
Haideti sa examinam cum s-a nascut scandalul cu care intreaga mass-media (inclusiv televiziunea public?) s-a ocupat intens, incepand de vineri - scandalul "biletelului cu numarul doi" al lui B?sescu.
In aceeasi zi de vineri, doua ziare publica articole incriminand o rezolutie a presedintelui Basescu, asternuta pe un memoriu al unei firme care se plangea ca nu a primit de la CFR niste bani (110 miliarde de lei vechi) la care sustinea ca avea dreptul.
Rezolutia incriminata ca reprezentand trafic de influenta "D-l ministru Dobre. Rog analizati si rezolvare legala".
Cele doua ziare care, in mod curios, publica acelasi subiect in aceeasi zi, sunt "Adevarul" lui Patriciu si "Ziua" (din sfera si a lui Patriciu si a lui Vintu, sub conducerea lui Sorin Rosca Stanescu).
In seara de vineri, Antena 3 a lui Voiculescu si Realitatea TV a lui Vintu dezbat pe toate fetele cazul noului "biletel".
Sambata intreaga presa scrisa este plina cu "biletelul" si de atunci subiectul a intrat pe agenda opiniei publice, astfel ca interventia neutrala a televiziunii publice in caz nu face decât sa consacre tema. Era nevoie de vreun contract intre Patriciu, Voiculescu si Vintu pentru ca sa-si coordoneze armatele mediatice in subiectul "biletelului"?
Nu.
A avut loc, totusi, coordonarea?
Da.
Pe ce se bazeaza acest raspuns categoric afirmativ?
Pe materia subiectului, pe insusi textul rezolutiei inscrise de presedintele Basescu: "D-l Dobre. Rog analizati si rezolvare legala". Orice ai face, oricum ai da-o la intors, omul zice acolo ceea ce este normal - analizeaza si rezolv-o legal.
Ca poti spune ca rezolutia prezidentiala pe un caz economic (ceea ce n-ar fi de competenta presedintelui) este semn pentru ministrul PD Dobre de la Transporturi sa-i dea banii firmei care se plange ca-i neplatita, este pura speculatie.
Tot asa, ca patronul firmei - Dumitru Bucsaru - ar fi conectat la Basescu prin deja celebra Elena Udrea, este, din nou, o speculatie. Speculativ, textul rezolutiei poate fi interpretat pe dos, in favoarea presedintelui: ca, adica, n-ar fi fost deloc de acord sa-i faca o favoare lui Bucsaru, ci, dimpotriva, ii cere ministrului Dobre sa-i aplice masurile legale.
Speculativ, rezolutia poate fi interpretata in ambele sensuri. Textul rezolutiei nu dovedeste nimic.
La fel s-a petrecut si in cazul primului "biletel" al lui Basescu, cand adresandu-se vicepremierului Seres de atunci, ii cerea ca, in cazul Alro, sa dispuna "masuri in conformitate cu interesele Guvernului, iar daca este posibil si cu interesele Economiei Nationale".
Ce tevatura au facut atunci Dan Voiclescu si Antena 3!
Restul presei a cuplat si ea la subiect, dar in trepte, nu atat de automat ca acum (strategii PNL nu erau inca angajati, iar credibilitatea lui Dan Voiculescu s-a evaporat complet de cand a reiesit ca ar fi securist, in urma deconspirarii reclamate de Basescu).
Nimeni n-a spus-o la momentul acela: rezolutia lui Basescu pe memoriul "Alro" avea, mai degraba, intelesul ca dezaproba solicitarea "Alro", iar nu ca intervine in favoarea sa.
In realitate, "Alro" nu solicita energie mai ieftina, pentru ca n-avea de ce - dispunea oricum de dreptul legal si comercial la energie mai ieftina.
Nu, "Alro" solicita o optiune strategica care sa-i permita sa intre in structura de proprietate a Centralei Nucleare de la Cernavoda. Si cum Basescu a dat puternice semne (nechibzuite, spun unii), ca se opune imixtiunii rusilor in articulatiile strategice ale economiei romanesti, si cum Basescu ii percepe pe proprietarii de la "Alro" ca fiind rusi (desi compania lor se afiseaza ca americana)…,atunci Basescu a refuzat sa dea curs solicitarii unei optiuni strategice si a remis-o ministrului de resort.
Rezolutia lui este ironica: "in conformitate cu interesele Guvernului si daca este posibil si cu interesele Economiei Nationale". Adica, tu, Seres, esti la Partidul Conservator al lui Voiculescu, care reprezinta "solutia imorala", asa ca fa-ti slujba de la Guvern si daca poti, desi nu te cred capabil, fa-ti slujba si fata de tara.
Este evident ca ironia asta este la nivel de cârciuma, iar nu de Cabinet prezidential.
Dar de aici, pana sa incepi sa numerotezi "biletelul unu" si "biletelul doi" isi trebuie multa determinare.
Determinare pe care o au cele trei felii ale presei romanesti - Voiculescu, Patriciu si Vintu - aflate, acum, sub coordonarea statului major PNL.
Cele doua "biletele" nu dovedesc nimic in privinta coruptiei presedintelui. Sunt cel mult dubioase (si asta cu larga indulgenta pentru logica celor care le acuza).
Si daca sunt cel mult dubioase, atunci de ce li se aloca atata importanta incat focalizeaza opinia publica cu atata intensitate? Explicatia, desi lunga, tocmai am dat-o. Cazurile de manipulare mediatica necesita explicatii migaloase si lungi. Scuze.
Asteptati-va la manipulari mult mai complicate.
MAKE (Florian Goldstein)
Articol publicat luni, 19 februarie, in cotidianul BURSA
***
Libertatea presei? Priviti in alta parte!
Indoit din sale, Diogene isi spala varza la fintina, cind, pe acolo, trecu Platon urmat de alaiul de aristocrati care il admirau. "Vezi, Diogene", spuse Platon cu voce rasunatoare, "daca nu ti-a placut sa te inchini celor treizeci [n.n. - regimul aristocratic al acelui moment], acum esti obligat sa-ti speli singur varza".
Cind hohotele de ris se potolira, se auzi vocea lui Diogene care, in tot acest timp, aplecat, continuase sa-si spele varza: "Vezi, Platon, daca nu ti-a placut sa-ti speli singur varza, atunci ai fost obligat sa te inchini celor treizeci".
Achizitia grupului de presa "Catavencu" de catre Sorin Ovidiu Vintu furnizeaza trei aspecte interesante.
Primul: lui Vintu ii intra in proprietate ziarul regretatului Ion Ratiu, taranistul cu papion care a fondat "Cotidianul", ziar aflat in pachetul de publicatii "vintut". Ratiu era suficient de bogat ca sa nu-i fi placut asta. Dinspre mormintul lui, se vede trist.
Al doilea: libertatea presei si monitorizarea ei au fost sustinute, pina acum, in organizarea unor oameni din "Academia Catavencu". Cuplati la "Centrul pentru Jurnalism Independent" si (mi se pare) si la niste fonduri europene, ziaristii de la "Catavencu" s-au opus "Clubului Roman de Presa" (CRP) pe care l-au considerat o asociatie patronala a presei manipulatorii.
Precizez ca opinia lor a fost mereu eronata, intrucit CRP a functionat ca asociatie in care puterea de decizie o aveau directorii de presa, iar nu patronii (sectiunea patronatului din CRP isi supunea propunerile aprobarii Consiliului de Onoare, din care faceau parte, in majoritate, directorii de presa).
Prin urmare, CRP a avut rolul unui instrument de presiune asupra patronatului presei, in favoarea directorilor ei, dincolo de orice reguli ale Clubului (se vede asta fie si din felul cum Cristian Tudor Popescu si-a mentinut presedintia Clubului la momentul demisiei de la "Adevarul").
Deci, daca va fi avut vreun rol manipulatoriu, CRP l-a jucat bivalent, atit in presa prin directorii ei, fiecare la locul sau de munca, cit si ca structura asociativa in raport cu patronii presei, spre propriul beneficiu. O subtilitate care nu a fost accesibila luptatorilor pentru libertatea presei de la "Catavencu" si "Centrul pentru Jurnalism Independent".
Ei s-au straduit, taraneste, sa constituie o "platforma democratica" a presei, o "conventie nationala" a organelor de presa (in general, locale), ca alternativa la Clubul Roman de Presa, fara sa-i inteleaga jocul de influenta, desi influenta a fost cea pe care i-au pizmuit-o. Initiativa nu mai importanta ca un fis prelung.
"Cotidianul" de ieri publica un articol semnat de unul dintre redactorii-sefi adjuncti ai sai, in care acesta se da de ceasul mortii ca lucreaza pentru Vintu.
Din punct de vedere freudian, articolul este foarte bun.
Autorul refuleaza o jena morala pe care o traieste intreaga redactie. Si are talent la scris. Felicitari!
Articolul atinge doua tinte:
a) incearca rezistenta la libertatea presei a lui Vintu si (desi prevede textual ca permisiunea publicarii reprezinta un soi de perversiune demonstrativa a libertatii) se dovedeste ca Vintu nu il cenzureaza;
b) facindu-si publica jena, inlesneste ziaristilor de la "Cotidianul" sa "scoata capul in lume", cu atit mai mult cu cit articolul merita felicitari (pentru curaj, pentru talent etc.)
Autorul simte, insa, ca daca va fi rezolvat ceva prin acest articol, atunci este doar de conjunctura, iar nu problema, insasi. In opinia sa (cu care, partial, sint de acord) este necesara o actiune practica pentru recuperarea libertatii presei, anume un sindicat de breasla puternic. Solutia sa este, insa, incompleta.
Confuzia dintre CRP si patronatul presei il face sa nu mentioneze ca tot atit de necesara, pentru asigurarea libertatii presei este si o puternica asociatie a patronatului presei, cu care sa fie negociate regulile de joc din mass-media.
Si, apropo, nimeni nu distinge intre "libertatea ziaristului" si "libertatea presei", ci toata lumea le pune intr-o singura oala. Dar ele, chiar daca se leaga, sint chestii complet diferite: libertatea ziaristului este sa scrie ce crede, in timp ce libertatea presei sta in nesupunere - sa nu fie supusa discriminarilor (fiscale, de audit, de tiparire, de difuzare, de media-plan).
De aceea, libertatea presei este, mai degraba, o problema a patronatului presei si mai putin a ziaristilor (patronatul de la UGIR este si nereprezentativ si nici nu pare sa-si inteleaga rolul).
Aceasta confuzie explica, de altfel, de ce luptatorii pentru liberatea presei au respins in bloc propunerea de program pentru recuperarea libertatii presei pe care le-a facut-o PSD (in octombrie 2004), si care, printr-o imprejurare irepetabila, fusese perfect conceput. O oportunitate pe care n-au inteles-o.
Caci, in definitiv, ziaristii de la "Cotidianul" se dau de ceasul mortii pentru o cerinta marunta - sa nu li se amestece Vintu in ciorba. Dar Vintu chiar poate sa le acorde asta si le-o demonstreaza inca din prima zi, necenzurindu-le articolele prin care il ataca.
De altfel, intre "mogulii" presei, Vintu pare sa fie cel mai "principial" si o dovedeste cu postul de televiziune "Realitatea TV" care pare sa fie cel mai putin cenzurat dintre canalele TV. Imi imaginez ca Vintu le spune ziaristilor "Mon cher, ai aici lista oamenilor pe care n-ai voie sa-i ataci, in rest faci ce vrei".
Ceea ce, sa o recunoastem, este un foarte mare progres in libertatea ziaristului, fata de ceea ce se petrece in celelalte trusturi de presa.
In schimb celelalte probleme - discriminari de fiscalitate, audit, advertising, tiparire, distributie -, pe astea nici Vintu cit o fi el de bogat (si oare cit o fi el de bogat, in realitate ?!) nu le poate rezolva. El, doar, se poate plia pe partea beneficiarilor discriminarilor, iar presa lui nu poate fi victima mai putin decit presa altor "moguli". Nu ei decid. Ei se descurca.
Uneori, al naibii de bine. Ce sa-i faci?, prestari servicii!. Sistemul nu este al lui Vintu. Sistemul este de stat. Iar Alianta de la putere n-a facut nimic sa-l schimbe, dupa cum nici ziaristii si nici patronii de presa n-au cerut-o. Ei, de fapt, nu exista.
In sfirsit, al treilea aspect interesant relevat de achizitia grupului "Catavencu" este impresia ca industria media s-a inchis in patru imparatii -Dan Voiculescu, Ronald Lauder (Adrian Sirbu), Michael Ringier si Sorin Ovidiu Vintu.
Este de amintit in ocazie ca Dan Voiculescu s-a umplut de ridicol ieri cind, intr-o conferinta de presa, a anuntat ca se retrage din actionariatul imperiului sau media, transferindu-le proprietatea fiicelor sale. O manevra care se vrea simetrica lui Vintu, ca proba ca el nu se baga la manipulari.
Nici nu mai stii ce sa preferi - fariseismul unuia sau cinismul celuilalt. Dar, situatia este de fapt, mai veche si a devenit acum, doar mai evidenta si intarita de raporturile de proprietate. In realitate, directorii de presa se aliasera dupa interese inca de dinaintea oricarei concentrari.
Expresia celebra a lui Iliescu - "o anumita parte a presei" - recunostea oficial situatia concertarii din mass-media. De pilda, Cristian Tudor Popescu si cu Horia Alexandrescu l-au adus pe Adrian Sirbu in "Clubul Roman de Presa" si l-au facut "membru fondator", impotriva oricaror prevederi statutare.
Si asta se intimpla pe cind Cristian Tudor Popescu nu era angajatul lui Sirbu. Cred ca, acum, este improbabil sa mai revina cu emisiunea lui "Cap si pajura", la "Realitatea TV" a lui Vintu. Dar, poate il convinge pe Hurezeanu sa vina "Acasa".
Impartirea mass-media in patru mari teritorii este un progres, caci are darul sa mai elimine (intr-o masura) din neclaritatea aliantelor informale, incheiate la nivelul directorilor de presa. Macar acum stim ca avem doua mari trusturi care nu vor decit bani - a lui Lauder si al lui Ringier - si de aceea ne timpesc in presa de divertisment hibrida cu pretentia de informare.
Stim ca Voiculescu vrea influenta politica si banuim ca si Vintu o vrea. Si dupa cum primii doi, ca sa faca bani, nu se dau in laturi de la jocuri politice, tot asa, ceilalti doi tintesc politica pentru jocuri financiare. Libertatea presei? Priviti in alta parte. Noi ne spalam varza singuri.
MAKE (Florian Goldstein), 01 iun 2006
--
Grupul de presa BURSA
www.bursa.ro
Grupul de presa BURSA, fondat in 1990, editeaza cotidianul BURSA si revistele specializate Bursa Constructiilor, Bursa IT, Anul Financiar, Bursa -Cadouri de Craciun si Societati Listate.
Ziarul BURSA este cenzurat prin Justitie
Despre anumite companii PRO-
HIBIT ii este ziarului BURSA sa publice informatii
|
